автор: admin  5-01-2016, 14:44
Proteste în România
În ziua în care la Bucureşti începea summitul regional al NATO (4 noiembrie), România a rămas fără guvern. Primul ministru, Victor Ponta a anunţat demisia sa şi a întregului Guvern. Manifestaţiile masive care au produs căderea guvernului nu au legătură cu summitul NATO, ci cu alte cauze care s-au acumulat în ultimul timp.
Iată cascada de evenimente ce a şubrezit până la epuizare guvernul social-democrat:
- Presiunea continuă exercitată de preşedinte României (liberal de dreapta), ales acum un an, precum şi de partidul pe care acesta l-a condus (PNL), aflat în opoziţie în Parlament.
- Pierderea şefiei PSD de către Victor Ponta.
- Presiunile sindicale, dar şi patronale, legate de modificarea legislaţiei muncii (Codul Muncii şi Legea Dialogului Social).
- Revolta împotriva abuzurilor guvernanţilor, abuzuri ce au culminat cu decesul unui membru al coloanei oficiale a viceprim-ministrului Gabriel Oprea.
- Corupţia generalizată din sistem, considerată cauza ce a condus la dezastrul din clubul Colectiv.
Situaţia politică anterioară
Victor Ponta a ajuns prim ministru în mai 2012, în vremea prezidenţiei lui Traian Băsescu, ca urmare a protestelor masive din februarie 2012, ce au condus la căderea guvernului Boc şi a efemerului guvern Ungureanu, ce nu a putut nici el să redreseze puterea controlată de preşedintele Băsescu prin partidul său (PDL). Victor Ponta, la momentul respectiv era reprezentantul Uniunii Social-Liberale (USL), o alianţă între social-democraţi şi liberali, constituită în scopul înlăturării de la putere a preşedintelui Băsescu. Constrâns de contestarea generalizată, Băsescu nu a cedat puterea, însă a sacrificat guvernarea pe care o controla, numind un prim-ministru USL, respectiv Victor Ponta.
După încercarea eşuată de demitere a preşedintelui Băsescu (eşuare dictată de SUA şi UE!), din vara anului 2012, USL a câştigat categoric alegerile parlamentare din noiembrie 2012, obţinând peste 70% din mandate.
La începutul anului 2014, PNL, una din cele două componente principale ale USL, a decis să părăsească guvernarea, lăsând-o exclusiv pe mâna social-democraţilor. Mai mult decât atât, în mai 2014, imediat după alegerile europarlamentare, liberalii au hotărât să părăsească şi afilierea ALDE, trecând de partea Popularilor Europeni, anunţând şi o fuziune cu PDL, adică fostul partid aflat la guvernare. De asemenea, PNL a schimbat candidatul la preşedinţia României, în locul lui Crin Antonescu, fiind numit Klaus Iohannis.
Deşi plecat din poziţia de out-sider, Klaus Iohannis a reuşit să câştige alegerile din noiembrie 2014, fiind susţinut mai ales de tineri şi de diaspora românească (peste 3 milioane de români care lucrează în occident).
În aceste condiţii, România a avut o putere împărţită între „dreapta" ce deţinea preşedinţia şi „stânga" ce deţinea majoritatea în Parlament şi Guvernarea.
Preşedintele Iohannis, susţinut făţiş de SUA, nu s-a mulţumit doar cu puterea prezidenţială şi a atacat permanent guvernul Ponta, încercând să instituie un guvern liberal. Atât prim-ministrul cât şi alţi membri ai Guvernului au fost atacaţi, nu atât politic, cât mai ales personal. Astfel Ponta a fost acuzat că a plagiat lucrarea de doctorat, iar apoi că ar fi făcut un contract oneros pe vremea când era avocat. Alţi membri ai Guvernului au fost atacaţi similar, unii fiind nevoiţi chiar să demisioneze (Darius Vâlcov, Liviu Dragnea, Ioan Rus).
Cu toate contestările, guvernul Ponta a continuat să rămână în funcţie, chiar după ce Victor Ponta a fost pus sub inculpare de către DNA (parchetul anticorupţie).
Pierderea puterii în partid
Deşi nu a demisionat din funcţia de prim-ministru, în iulie, Victor Ponta s-a autosuspendat din funcţiile deţinute în cadrul PSD, inclusiv cea de preşedinte al PSD, „pentru protejarea partidului".
După o perioadă de interimat, congresul PSD din 18 octombrie 2015, l-a ales pe Liviu Dragnea la conducerea PSD. În această situaţie, Victor Ponta nu a mai beneficiat de sprijinul necondiţionat al partidului în susţinerea guvernului său.
Guvernarea Ponta şi legislaţia muncii
Ca partid social-democrat, PSD a promis îmbunătăţirea legislaţiei muncii pentru salariaţi, în condiţiile în care, în 2011, pe vremea lui Băsescu, Codul Muncii fusese radical modificat în favoarea patronatului (la cererea Camerei de Comerţ Americano-Române), iar Legea Conflictelor de Muncă a fost abrogată, în locul ei fiind impusă Legea Dialogului Social. De menţionat că s-a pierdut şi dreptul de a semna un Contract Colectiv de Muncă la nivel naţional.
Totuşi, guvernările Ponta (se consideră că au fost patru guverne Ponta între 2012 şi 2015), nu au făcut paşi semnificativi în direcţia satisfacerii revendicărilor sindicale. Mai mult decât atât, mai ales în primele guvernări, atunci când la guvernare se aflau şi liberalii, dar chiar şi după aceea, legislaţia promovată a fost una mai degrabă pro-angajatori decât pro-salariaţi. De fapt, aceasta este una din cauzele pentru care, la alegerile prezidenţiale din 2014, Victor Ponta nu a beneficiat de sprijinul sindicatelor.
În ultimele luni însă, guvernarea Ponta a fost mult mai deschisă faţă de sindicate. Astfel, au fost acordate creşteri salariale în sănătate şi educaţie, după mai multe runde de negocieri, propunându-se inclusiv o creştere salarială pentru funcţionarii publici. De asemenea, s-a propus o nouă Lege a salarizării.
În ceea ce priveşte Codul Muncii, Guvernul a propus un proiect în Parlament, prin care, la cererea sindicatelor, s-au adus modificări în favoarea angajaţilor în ceea ce priveşte condiţiile de angajare, de muncă, de plată a orelor suplimentare, de acordare a concediului de odihnă, durata maximă a timpului de muncă etc.
Preconizata modificare a Codului Muncii în favoarea salariaţilor a provocat deja reacţii negative din partea patronatului, care alături de liberalii din PNL, au criticat guvernul Ponta.
Astfel, Camera Franceză de Comerț, Industrie și Agricultură din România (CCIFER) și Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană (AHK România) consideră că aprobarea propunerilor de modificare a Codului Muncii ar avea ca efect închiderea de companii, pierderea unor investiții și desființarea de locuri de muncă.
De menţionat că Blocul National Sindical (BNS) strânsese peste 150.000 de semnături pentru schimbarea Codului Muncii, iar un Comitet de inițiativă a înregistrat la Senat, la sfârşitul anului 2014, propunerea pentru modificarea Codului Muncii
În ceea ce priveşte Legea Dialogului Social, sindicatele au făcut presiuni din ce în ce mai mari pentru schimbarea acesteia, întrucât această lege împiedică activitatea sindicală.
Protestele sindicale
În aceste condiţii, Confederația Națională Sindicală 'Cartel Alfa' a reluat acțiunile de protest, începând de marți, 20 octombrie, prin pichetarea zilnică a Ministerului Muncii, în intervalul orar 10,00-12,00, ca urmare a faptului că autoritățile centrale nu au fost receptive la modificările ce ar trebui aduse Legii dialogului social.
'Guvernul nu a făcut niciun demers până acum în vederea modificării Legii 62/2011 (Legea dialogului social). Această lege, care a blocat negocierile colective și a făcut aproape imposibilă reprezentarea salariaților de către sindicate, a fost adoptată în 2011 prin asumarea răspunderii de către guvernul Boc, fără nicio dezbatere publică sau consens între partenerii sociali. Guvernul actual, deși a promis și a semnat un acord prin care s-a angajat că va aduce legislația la situația inițială, corectând prevederile care prejudiciază salariații, acum pretinde consensul părților ca și condiție prealabilă modificării: toate sindicatele și toate patronatele, autohtone sau multinaționale. Este de fapt o strategie tipică de a întârzia la infinit niște modificări pe care realitatea relațiilor de muncă și situația disperată a lucrătorilor români le reclamă ca extrem de urgente', se arată într-un comunicat al Cartel Alfa.
CNS Cartel ALFA a atras atenția Guvernului că a semnat un acord cu sindicatele prin care s-a angajat că va aduce legislaţia la situaţia iniţială, corectând prevederile care prejudiciază salariaţii români și dezechilibrează grav relațiile de muncă dintre angajați și angajatori. Practic, de la adoptarea Legii 62/2011 nu a mai fost încheiat niciun Contract Colectiv de Muncă (CCM) sectorial, iar din 524.869 angajatori numai la 14.343 sunt încheiate CCM de unitate, din care numai 2016 de către reprezentanții sindicatului reprezentativ.
'Împreună cu eliminarea Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național (CCMUNN), inexistența contractelor sectoriale a redus dramatic numărul de salariați acoperiți de un contract colectiv, și în consecință de drepturile și clauzele pe care aceste contracte le conțineau. De asemenea, condițiile impuse pentru formarea unui sindicat și pentru negocierea unui contract colectiv la nivel de unitate lasă o mare parte din structura lucrătorilor (aproximativ 40% din totalul angajaților români) fără drept de asociere, în contradicție cu prevederile Constituției României, care garantează acest drept', a precizat organizația sindicală.
Reamintim că, acum un an, Cartel Alfa a avut o iniţiativă similară, protestele de atunci încheindu-se fără un rezultat concret, ceea ce, aşa cum precizam anterior, au contribuit la pierderea alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta.
CNS Cartel ALFA a atras atenția Guvernului că a semnat un acord cu sindicatele prin care s-a angajat că va aduce legislaţia la situaţia iniţială.
Zecile de sindicalişti de la CNS "Cartel Alfa" au pichetat zilnic sediul Ministerului Muncii, solicitând modificarea Legii dialogului social, aşa cum s-a angajat Guvernul, şi anunţând că protestele vor continua timp de o lună şi ar putea fi reluate la începutul anului viitor.
Protestatarii au afişat în faţa ministerului un banner mare inscripţionat cu "Dreptul de a negocia nu se negociază! Ponta, respectă angajamentul şi modifică Legea dialogului social!".
Câteva federații membre s-au angajat să mobilizeze un număr mai mare de membri la pichetare, asigurând necesarul de participare la acțiune (Solidaritatea METAL, FGS Familia, COMERŢ).
Tematica acţiunii a fost:
1) Modificarea legii 62/2011
2) Garantarea în plată a Salariului minim egal cu salariul de bază
3) Legea salarizării unitare in sectorul bugetar
4) Sisteme ierarhice de salarizare în întreaga economie
După cum se observă, în afară de modificarea Legii Dialogului Social, protestul a avut şi alte obiective, îndeosebi cel legat de Legea Salarizării.
Actualul proiect de lege a salarizării îşi propune să anuleze efectele financiare ale sporului de vechime. În mod ridicol Guvernul afirma că acest spor este asimilat în salariul de bază. În mod evident cifrele salariului promis în textul proiectului de lege permit numai teoretic majorări care să acopere valoric această afirmaţie. Însă pe de o parte aceste salarii vor fi atinse în opinia Guvernului abia în anul 2019 iar pe de altă parte salariaţii îşi pun serioase semne de întrebare asupra acestor estimări pentru că nici salariile diferenţiate în precedenta Lege a Salarizării Unitare nu au fost aplicate decât în foarte mică măsură. În mod practic salariile din învăţământul superior sunt plătite drept suma alocaţiilor guvernamentale şi o parte a veniturilor proprii realizate local de instituţiile de învățământ superior. În lipsa susţinerii salariilor în totalitate din resurse bugetare legea nu poate produce efectele salariale asumate de Guvern în textul legii.
Propunerea actuală a guvernanţilor este de neacceptat pentru că presupune o creştere graduală a salariilor care ar trebui să conţină sporul de vechime eşalonat pe durata a patru ani de zile. F.M.I. consideră că nivelul de salarizare pe care-l promite Guvernul urmează să fie atins în cel puţin zece ani!
Membrii organizaţiilor sindicale au înţeles că propunerea legislativă guvernamentală urmăreşte diminuarea veniturilor de natură salarială şi restrângerea unor drepturi câştigate anterior. Cifrele propuse sunt fictive şi nu pot fi asumate decât teoretic de către iniţiatorii proiectului de lege.
Protestele salariaţilor şi-au propus păstrarea drepturilor actuale şi completarea textului Legii Salarizării actuale precum şi a Legii Dialogului Social. Salariaţii resping proiectul noii legi a salarizării pentru că este incomplet, incoerent şi este considerat un pas înapoi pentru întreaga mişcare sindicală.
Deşi protestele a fi trebuit să dureze o lună, în mod surprinzător, organizatorii au anunţat încetarea acestor pichetări în data de 29 octombrie.
Primele proteste spontane
Pe fondul contestării tot mai accentuate a guvernului Ponta, marți 20.10.2015, un agent al Brigăzii Rutiere care însoțea pe motocicletă coloana oficială a vicepremierului Gabriel Oprea a murit într-un accident, căzând cu motocicleta într-o groapă săpată pe Strada Știrbei Vodă pentru remedierea unor defecțiuni la rețeaua de gaz.
În aceste condiţii s-au organizat nişte acțiuni prin care s-a dorit să i se aducă un ultim omagiu lui Bogdan Cosmin Gigină, motociclistul decedat. Mobilizarea a fost iniţiată de comunitatea cluburilor moto din România, dar la ea s-au raliat foarte mulţi cetăţeni.
Acțiunea NU s-a dorit un protest, au anunţat iniţiatorii, ci o acţiune comemorativă, astfel că nu s-au acceptat:
- Motoare turate
- Scandări (de orice tip: politice, sociale, etc.)
- Acte de vandalism
Toţi participanţii au fost rugaţi să respecte liniştea şi sobrietatea unui astfel de eveniment!
Organizatorii îşi propuneau să meargă la Brigada Rutieră a Capitalei și la Ministerul de Interne să transmită un mesaj, pentru că avem nevoie de o poliție independentă politic, care să fie în slujba cetățenilor indiferent de statutul lor.
Acţiunea a evoluat către într-un protest împotriva vicepremierului Gabriel Oprea organizat duminică, 25 octombrie, la ora 14:00, în Piața Universităţii. "Nu abuzului de putere! Oprea, demisia!", este apelul lansat de organizatorii protestului, pe Facebook.
"Considerăm total inacceptabil abuzul de putere de care se face vinovat Gabriel Oprea, ministru de interne şi vice-premier în Guvernul României. Suntem indignați văzând tentativele de mușamalizare a tragediei de către reprezentanți ai guvernului, ministerului şi unei părți a mass-mediei. Deplângem moartea la datorie a unui tânăr polițist, o moarte pentru care Gabriel Oprea se afla în culpă morală şi instituțională. Dorim o anchetă liberă de influenţa politică şi realizată în deplină transparenţă. Dar înainte de acest lucru cerem demisia lui Gabriel Oprea din toate funcţiile executive pe care le ocupă", scriau inițiatorii protestului.
"Salutăm evenimentele comemorative în memoria lui Bogdan Gigina, organizate de către Comunitatea Bicicliștilor şi respectiv Comunitatea Motocicliştilor. Împreună spunem NU abuzului de putere! Acesta este un eveniment ne-partizan, al simplilor cetăţeni care condamnă abuzurile oricărui demnitar aflat în poziție de putere. Va așteptăm!", au adăugat aceştia.
Protestele din București au reunit de la câteva zeci de persoane în ziua de duminică la câteva sute joi.
Manifestanții au cerut demisia vicepremierului Oprea parcurgând mai multe trasee prin Bucureşti, vizând diferite instituţii.
Încercând să speculeze momentul, PNL a anunţat organizarea, în București, a unui miting de protest împotriva lui Gabriel Oprea, pentru ziua de sâmbăta, 31 octombrie, prin care să solicite demisia ministrului.
Concomitent, Ministrul Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea, a fost audiat, miercuri, la Parchetul General, în cazul accidentului în care poliţistul Bogdan Gigină a murit, aflându-se în coloana oficială a ministrului.
Luni, într-o conferință de presă, Oprea arăta că speculația apărută în presă că ar fi utilizat echipajul de însoțire în trafic fără temei legal este "nefondată'', precizând că detaliile accidentului din 20 octombrie au fost puse la dispoziția Parchetului.
Totodată, Oprea anunța, luni seară, prin intermediul unui comunicat de presă, că nu va demisiona, după ce președintele Klaus Iohannis l-a sfătuit să plece din funcție. Oprea a afirmat că implicațiile declarațiilor făcute de șeful statului sunt "exclusiv de natură politică" și s-a declarat nevinovat, punctând că "o demisie la acest nivel de responsabilitate și, implicit, asumarea unei vinovății care nu există, nu pot fi nici monede de schimb politic și nici artificii mediatice".
Dezastrul din clubul Colectiv
În noaptea de Haloween, la clubul Colectiv, ce funcţiona în incinta unei foste fabrici textile „Pionierul", s-a organizat un concert al trupei rock Goodbye to Gravity, care urma să-şi lanseze noul album.
Sala a fost ticsită de peste 400 de spectatori, ţinând cont că intrarea a fost liberă.
Din păcate, sala nu respecta normele minime de pază şi stingere a incendiilor (în ceea ce priveşte evacuarea, mijloacele de stingere, utilizarea focului deschis etc.). În timpul concertului s-au utilizat efecte pirotehnice, care au fost sursa declanşării incendiului.
În 30 de secunde, întreaga izolaţie
din poliuretan a pereţilor şi plafonului a fost cuprinsă de flăcări. Căldura şi fumul toxic degajate au cuprins întreaga sală din care persoanele au început să iasă îmbulzindu-se către singura ieşire din club.
Jumătate dintre participanţi au ajuns victime ale catastrofei. Până la ora actuală s-au înregistrat peste 50 de decese şi circa 150 de alte victime internate în spital, suferind arsuri (până la 90% din suprafaţa corpului), intoxicaţii cu monoxid de carbon şi mai ales cu acid cianhidric, traumatisme mecanice.
Cu toate eforturile depuse de pompieri, salvatori, medici şi autorităţi pentru împiedicarea efectelor, dezastrului, pentru unele victime, impactul a fost fatal.
Deznodământul încă nu a ajuns la bilanţul final.
Revoltele generalizate
Încă din cea de-a treia zi de doliu naţional, luni 2 noiembrie, au început manifestaţiile de protest.
Protestele s-au dorit iniţial comemorative, dar au devenit curând politice.
Reacţia sindicatelor a fost una confuză. Practic ele nu au reacţionat în mod organizat în legătură cu aceste proteste. Mai mult decât atât, Biroul Executiv al Alianței Naționale a Sindicatelor Bugetarilor SED LEX a solicitat tuturor sindicatelor să amâne eventualele acțiuni de protest care ar fi putut avea loc în data de 2 noiembrie 2015. „În semn de respect față de victimele tragediei care a avut loc în București și de solidaritate cu familiile lor, SED LEX a solicitat ca toate birourile executive ale sindicatelor membre să organizeze în fața instituțiilor un loc de comemorare, unde colegii să poată depune flori și lumânări în memoria acestora."
În seara de 3 noiembrie au participat circa 25 mii de persoane la Bucureşti.
Protestatarii au cerut socoteală autorităţilor pentru dezastrul de la Colectiv. A fost cerută demisia primarului sectorului 4 al municipiului Bucureşti, considerat principalul vinovat pentru autorizarea funcţionării clubului Colectiv. De asemenea, s-a cerut demisia Guvernului şi chiar a „întregii clase politice", pentru corupţia generalizată din sistem.
În dimineaţa zilei următoare, prim-ministrul Victor Ponta şi-a prezentat demisia sa, precum şi a întregului cabinet. Apoi, şi primarul Cr. Popescu-Piedone a demisionat.
Abia ieşit de la reuniunea NATO, preşedintele Iohannis a agitat şi mai tare spiritele. După ce a salutat decizia „tardivă" a Guvernului, a adăugat: „O simplă schimbare a Guvernului nu rezolvă problemele clasei politice românești. Sunt dispus să-mi asum aceste demersuri care în final vor duce către o altfel de politică."
Deşi principalele autorităţi au demisionat, protestele s-au amplificat. Astfel în seara de 4 noiembrie au participat la proteste circa 35 mii de manifestanţi, la care se mai adaugă încă atâtea în principalele oraşe ale ţării: Constanţa, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara etc.
De la acest apogeu, s-a ajuns în următoarele zile la câteva mii, apoi câteva sute, câteva zeci de participanţi. După o săptămână de proteste în toată ţara manifestaţiile au încetat.
Cine au fost şi ce au dorit protestatarii
Mişcările de masă din 2 - 8 noiembrie nu au avut organizatori declaraţi. Au fost spontane. Pornită ca o mişcare emoţională, de comemorare şi solidaritate cu victimele din clubul Colectiv, mişcarea a devenit reactivă, contestatară, revendicativă.
Componenţa participanţilor nu poate fi făcută decât statistic, nu şi ideologic. Statistic, vorbind, participanţii au fost în principal (80%) persoane între 21 şi 40 de ani, deci tineri, în general cu studii superioare sau studenţi. La aceştia se adaugă şi alţi tineri sub 20 de ani, elevi.
Ideologic nu se poate stabili o unitate, fiind grupuri diverse, în general „convocate" prin Facebook, sau raliate din proprie iniţiativă la proteste. Un sondaj efectuat de Departamentul de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, a arătat că o treime dintre participanţi se consideră de dreapta şi doar 8% de stânga. 19% dintre cei care au ieșit la proteste sunt nemulțumiți de corupție, 10% de clasa politică, 4% vor schimbarea sistemului, 3% doresc doar 300 de parlamentari, iar 2% cer dizolvarea Parlamentului. Conform studiului SNSPA, 63% dintre manifestanți au aflat de proteste de pe rețelele sociale. Din acest procent, 64% folosesc Facebook.
Făcând o aproximare a celor prezenţi se poate considera că principalele grupuri prezente la manifestaţii sunt:
„indignaţii" (caracterizaţi prin sloganul „Jos întreaga clasă politică!")
simpatizanţii preşedintelui Iohannis („Corupţia ucide!")
anarhiştii („Jos sistemul!)
alte categorii: monarhişti („Monarhia salvează România!", extremişti de dreapta (Jos Arafat!), „elitişti" („Vrem meritocraţie!"), galerii de fotbal etc.
Desigur, este o împărţire generică, nu neapărat asumată, cu atât mai mult cu cât foarte mulţi participanţi preluau lozinci de la alte „grupuri". În ceea ce priveşte lozincile, se mai pot enumera: „Vrem guvern tehnocrat!", „Păcat de sângele vărsat!", „Parlament de 300!", „Vrem schimbare!" etc.
Cea mai interesantă lozincă a fost una inedită: „Vrem spitale, nu catedrale!". Ea este inedită, pentru că în România (stat în care „tradiţionalismul ortodox" domină societatea) nu a existat, până acum, nicio manifestaţie de masă în favoarea laicităţii. Este pentru prima dată când populaţia susţine stoparea finanţării Bisericii şi impozitarea activităţii acesteia, mai ales în contextul în care în Bucureşti, lângă clădirea Parlamentului se clădeşte o catedrală gigantică, având, în mare măsură, finanţare din bani publici. Deci, la grupurile de mai sus se mai poate adăuga cel al militanţilor pentru laicitate, cu precizările făcute, că aceste grupuri nu s-au autodefinit ca atare.
Concluzii
Protestele din România din ultimele săptămâni au pus capăt guvernării Ponta, fără a fi reuşit să impună nimic în plus.
Preşedintele Iohannis, după ce a stabilit un premier interimar, respectiv „independentul" Sorin Câmpeanu (ministrul Educaţiei), a propus ca viitor premier al României un „tehnocrat", pe Dacian Cioloş, fost consilier al preşedintelui Băsescu, fost ministru într-o guvernare liberalo-populară, fost comisar european pentru agricultură (susţinut de grupul popular european) şi actual consilier al preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Iohannis şi-a văzut visul cu ochii, a scăpat de guvernarea Ponta. Protestatarii nu au obţinut nimic. Mai mult decât atât, în afara măririlor salariilor medicilor, profesorilor şi funcţionarilor publici, toate celelalte demersuri riscă să fie abandonate. Este vorba de modificarea Codului Muncii, a Legii Dialogului Social şi chiar a Legii Salarizării.
Cât priveşte revendicările din stradă, din care unele nu au fost foarte articulate, iar uneori nici foarte logice, exceptându-le pe cele servite de Iohannis, nu vor fi satisfăcute decât dacă protestatarii, dincolo de presiunea din stradă, vor continua demersul lor şi în plan politic.
Marian Tudor
Уважаемый посетитель, Вы зашли на сайт как незарегистрированный пользователь. Мы рекомендуем Вам зарегистрироваться либо зайти на сайт под своим именем.
Другие новости по теме:
Minerii şi energeticienii în stradă la Târgu JiuAfară cu toți "eurointegratorii", indiferent de culoarea lor!România / Minerii protestatari de la Roşia Montană să iasă din subteranProblema laicităţii în cadrul statului românAngajaţii spitalului de boli infecţioase "Toma Ciorbă" cer demisia ministrului Usatâi
|
