автор: admin  8-08-2011, 15:45
CRITICATAC
Sfârşitul anilor 1990 în Europa de Est şi Rusia au pus punct unei decade haotice, concluzia patetică a unei epoci de dezamagiri şi colaps. Prinşi în vortex-ul restructurării democratic-capitaliste care, contrar retoricii oficiale, a păstrat inegalităţi dramatice între clasa muncitoare şi minoritatea bogată, câţiva artişti au început să răspundă crizelor social-culturale. Intervenţiile lor au înbinat întrebări legate de supravieţuire, rezistenţă şi reconstrucţie, în faţa eşecurilor materiale ale socialismului şi a renovaţiei neoliberale, caracterizate de alienare şi degradare, înfiltrându-se din ce în ce mai mult sub vopseaua proaspătă a proto-capitalismului.
Aşa este şi cazul colectivului artistic "Chto Delat?", care activează în St. Petersburg şi Moscova, lucrând la intersecţia dintre artă, filozofie şi activism politic. Numele ales de artişti se traduce "Ce e de facut?," titlul faimosului roman al lui Nikolay Cernyshevsky, care propunea o agendă de reformă radicală la mijlocul secolului XIX în Imperiul Rus. Titlul a fost preluat şi de Lenin într-unul dintre faimoasele sale pamflete revoluţionare publicate în 1902. La secole distanţă, "Ce e de facut?" funcţionează ca un mnemonic pentru organizarea de sine a proletariatului prin angajament politic.
Infiinţat în 2003 de un grup de artişti, filozofi, cercetători sociali şi activişti originari din St. Petersburg, Moscova si Nizhny Novgorod, colectivul utilizează practici ce nu se încadrează într-o definiţie simplă. Concret, platforma lor produce ziare şi opere de artă - de la video, piese de teatru radiofonice şi la spectacole - iniţiind intervenţii artistice în domenii culturale şi medii instituţionale atât pe plan local cât şi pe plan internaţional. Ziarele şi lucrările video ale colectivului sunt distribuite gratis în cadrul expoziţiilor, demonstraţiilor, conferinţelor şi sunt de asemenea disponibile on-line, pe site-ul platformei Chto Delat?: http://www.chtodelat.org. Lucrările lor politice şi polemice sunt bazate pe principiile de lucru ale avant-gardei ruseşti, în special tradiţia constructivistă şi a sovietelor - o formă importantă de organizare iniţiată în timpul Revoluţiei Ruseşti din 1917.
Viktor Popkov "The Builders of Bratsk"
"Chto Delat?" declară cu tărie afiliarea lor la acţiune politică, gândire critică şi la concretizarea inovaţiei artistice, concentrându-se pe probleme urgente din societatea rusă contemporană şi eforturi paralele în contextul internaţional. Aşa cum Dimitry Vilensky şi David Riff, doi membri fondatori, subliniază în ziarul intitulat "Când Artiştii Luptă Împreună" din noiembrie 2008, strategia colectivului este de a traduce si a materializa teorii de stânga, articulate în producţia artistică realizată în condiţii post-comuniste. Parte integrală a acestei metode de lucru este ceea ce Vilensky numeşte "actualizarea" proiectelor emancipative radicale ale avant-gardei, uitându-se înapoi spre momente cheie din patrimonial cultural al Rusiei, când proiectele politice şi cele estetice erau indivizibile.[1]
În lucrarea din 2005, "Muncitorii,"[2] colectivul a transferat în mediul video unul dintre cele mai importante tablouri ale artistului rus Viktor Popkov, "Muncitorii din Bratsk" (1961). Lucrarea lui Popkov prezintă cinci lucrători, patru bărbaţi şi o femeie, meditând asupra condiţiilor de muncă şi cum acestea ar putea afecta transformarea societăţii socialiste. În schimb, video-ul devine animat de prezenţa fizică a membrilor "Chto Delat?," angajaţi într-un dialog reflexiv despre dinamica producţiei muncii lor artistice. Urmând semnificaţiile tabloului din timpul în care a fost realizat, cu convingerea că nu poate exista progres în cultură decât prin schimburi şi asimilări de experienţe, artiştii aduc imaginea proletariatului de odiniară în sistemul de referinţă al audienţei contemporane. Prin interogarea propriei lor poziţii şi activităţi în societate, colectivul deschide imaginaţia audienţei spre a construi exerciţii de reflecţie similare. In "Muncitorii," compoziţia originală este îngheţată în timp, spre deosebire de organizarea platformei "Chto Delat?" care pendulează între coeziune şi mişcări pe direcţii diferite, proiectând imaginea unei cooperative culturale care conectează subiectivităţi individuale cu transformări în realitatea socială.
Intervenţiile instituţionale ale artiştilor pot fi descrise prin metafora unui proces prismatic, în cadrul căruia teme sociale şi culturale sunt descompuse şi aduse din nou împreună prin baza comună a platformei. În această privinţă, o instalaţie importanta "Chto Delat?" a fost realizată la Van Abbemuseum din Eindhoven, în 2009, cu ocazia căreia artişti au reactivat proiectul artistului constructivist Alexander Rodchenko din 1925- "Clubul Muncitorilor." Produs pentru Expoziţia Internaţională de Arte Decorative şi Industriale Moderne din Paris, lucrarea originală a lui Rodchenko a reprezentat la vremea respectiva un model de organizare a proletariatului din fostul USSR: re-formulând timpul liber ca o activitate colectivă dinamică, îndreptată spre educaţie, producţia cunoaşterii şi participarea activă în viaţa politică.
In schimb, "Chto Delat?" au creat un spaţiu cinematografic cu o zonă de studio şi dezbatere - un Club al Activiştilor - folosindu-se de spaţiul public al muzeului, pentru a iniţia un forum de discuţie despre poziţia artei în societate. Mai mult, colectivul a produs şi a distribuit o ediţie relaţionată a ziarului lor inititulată: "Care Este Scopul Artei?"[3] Prin această provocare retorică, analizată prin dezbateri, analize critice şi intervenţii vizuale pe parcursul a aproximativ o duzină de pagini, ei subliniază fără echivoc că baza activităţilor lor sunt proiectele avant-gardei îndrepate asupra transformării radicale a societăţii prin re-imaginarea relaţiilor inter-personale, prin gândire marxistă. Declarând că arta contemporană ar trebui să fie de partea claselor neprivilegiate, artiştii concep funcţia artei ca fiind elaborarea instrumentelor cunoaşterii, pentru a discerne totalitatea contradicţiilor care guvernează domeniul social al economiei şi politicii.
Trei dintre lucrările video ale colectivului au fost proiectate în Clubul Activiştilor din Eindhoven: "Muncitorii" (2005), "Sanwhich-People Supăraţi sau Lauda Dialecticii" (2006) şi "Songspiel Perestroika"(2008). Scopul acestui articol nu este de a analiza detaliat aceste lucrări - dar vreau să le subliniez pentru că ele amintesc de o alta tradiţie avant-gardistă - Metoda lui Brecht - pe care colectivul a îmbinat-o cu actualizarea tradiţiei artistice Ruseşti angajată politic. Din acest punct de vedere "Chto Delat?" apar în dialog cu teoreticianul american Fredric Jameson care, în opera sa din 1998 "Brecht şi Metoda" a argumentat pentru relevanţa criticii politice şi sociale a lui Brecht[4] - nu într-un viitor probabil sau indecis încă, ci acum, în situaţia de după Războiul Rece, dominată de retorica capitalistă. Într-adevăr, înainte de a realiza trilogia Songspiel, colectivul l-a pus pe Brecht pe harta lor teoretică: în 2006 ei au publicat o ediţie a ziarului lor intitulată "De ce Brecht?"[5] în care au elaborat investiţia lor în a face conexiunea între gândire intelectuală şi acţiune. Astfel ei construiesc pe tradiţia brechtiană de a analiza circumstanţe istorice tangibile care pot duce la solidaritate colectivă şi re-înnoire socială în perioade istorice de cumpănă.
Chto Delat, "Activist Club"
Forma concretă a acestor angajamente este o serie de opere video colective, "Triptica Songspiel," dintre care "Perestroika Songspiel"[6] (2008) este prima dramă - ce conectează songspielul brechtian ca o formă de critică socială încărcată politic, cu un moment cheie din timpul restructurării fostei Uniuni Sovietice. Lucrarea se desfăşoară pe parcursul unei zile de solidaritate şi avânt - 21 August 1991, dată ce marchează victoria civică asupra loviturii de stat sovietice, când membri ai partidului communist au încercat sa-l înlăture pe fostul preşedinte Mikhail Gorbachev de la putere şi să anuleze reformele începute de acesta. Lucrarea video nu este o simplă re-memorializare a acestor evenimente istorice, ci o descompunere structurată ca şi o tragedie antică. Protagoniştii ei sunt un cor de operă - simbolizând publicul general - şi cinci personaje-tip Perestroika: democratul, businessman-ul, revoluţionarul, naţionalistul şi o feministă. Prin retorică şi dezbateri, aceşti actori îşi analizează activităţile din timpul acestor evenimente cruciale, în acelaşi timp reflectând asupra poziţiei lor în societate - legată de lupta pentru a construi o nouă direcţie politică pentru ţara lor. Bazat pe dovezi documentare şi mărturii ale acestor episoade istorice, video-ul dezvăluie atât imaturitatea politică a corpului civic cât şi iminenta sufocare a idealurilor lor. Atât corul cât şi cei cinci reprezentanţi din societate se adresează direct audienţei prin cântece, comentarii şi sloganuri politice - o strategie pe care Brecht a denumit-o "teatru dialectic" - catalizatoare pentru o re-imaginare radicală a subiectivităţilor şi relaţiilor sociale.
"Perestroika Songspiel" este legată în mod intim de o instalaţie recurentă a colectivului - intitulată "Cronologia Perestroikăi" - realizată la Centro Andaluz de Arte Contemporáneo din Sevilia şi la Bienala de la Istanbul, ambele în 2009. Această lucrare video şi grafică, prezentată în versiuni diferite răspunzând spaţiilor specifice, este o alta materializare a conceptului sus-menţionat de "cristalizare." Instalaţia combină songspiel-urile colective cu materialul fotografic transferat pe pereţii expoziţiei de membrii colectivului: Nikolay Oleynikov, cu Thomas Campbell si Dmitry Vilenski - sub foma unui palimpsest de clase sociale, generaţii şi actori politici. Songspiel-ul şi Cronologia sunt instrumente artistice de re-dramatizare a Istoriei Politice: ele marchează o trecere de la înţelegerea tradiţională a arhivelor artistice sau istorice legate de Războiul Rece - care doar reprezintă evenimentele istorice. În schimb aceste instrumente ajută la crearea unui spaţiu de reflecţie şi activism în jurul relevanţei politice şi sociale ale reprezentării estetice ale acestor momente şi participanţilor la ele.
"Chto Delat?" interoghează producţia istoriei şi polticii, a reciprocităţii şi uniunii dintre aceste domenii într-o manieră nebanală. Activităţile lor de aproape un deceniu - ce îmbină poziţii artistice cu teorii Marxiste - continuă să evolueze prin adaptare şi alterare în cadrul unor diverse practici culturale, construind pe concepte nedezvoltate într-o avant-garda, într-un mediu sau context cultural. Criticii de specialitate le-au descris lucrările ca fiind nelegate, amestecând lucruri care nu sunt evident compatibile. Această critică este validă până la un punct, dar aşa cum membrul fondator Dmitry Vilenski a evidenţiat, colectivul este interesant mai presus de dezvoltarea unor metode de a rezolva contradicţii în spaţiul expoziţional, ca şi în viaţa de zi cu zi: îmbinând forma estetică avant-gardistă cu conţinutul radical, sau încercând să găsească echilibrul între spontenaitatea revoluţionară şi disciplina constructivă.
În această întreprindere artistică, colectivul este ghidat de viziunile şi teoriile avant-gardelor afiliate politic din diverse discipline, care le oferă o bază de cunoaştere ce problematizează noţiuni apatice de fomă, funcţie şi context. Activităţile lor caută să deturneze subsumarea relaţiilor inter-umane în cadrul aşa-zisei totalităţi capitaliste - prin eliberarea imaginaţiei audienţei spre situaţii care cad înafara acestei logici, şi încurajând potenţialul pentru acţiuni politice colective. Din cauza afilierii lor poltice, platform "Chto Delat?" se află în conflict cu structurile de ordine actuale, de la scena de artă prohibitivă din Rusia, dominată de institutii puternice şi oligarhi corporatişti, până la spaţiile expoziţionale din Vest, pe care le provoacă spre acţiuni încărcate politic de observaţie şi comunicare cu publicul. Ca de exemplu, în cadrul expoziţiei "Ostalgia" deschisă la The New Museum din New York luna aceasta, când mergând împotriva conceptului de nostalgie pentru perioada de dinainte de 1989, colectivul a ales să prezinte o cronologie multi-media relevantă pentru istoria politică recentă a Statelor Unite, în legatură cu Socialismul ca şi fenomen global.
Care ar fi concluzia acestui articol? Cititorul ar putea să aleagă să ignore relevanţa acestui exemplu de colectiv artistic pentru contextul din Romania, ca fiind legat de circumstanţele particulare ale avant-gardei din Rusia şi a Stângii. Dar aş vrea să sugerez o altă variantă. Fără a anula diferenţe istorice şi de context, aş dori să propun o tangenţă în faţa unor probleme comune din sfera socială, întrepătrunse economic şi poltic. Unul dintre domeniile în care aceste urgenţe se manifestă este cultura, prin intermediul căreia proiecte educaţionale liberatoare şi de organizare sistemică pot fi catalizate şi concretizate.
În Romania, limitele sunt deseori neclare între filozofia lui Marx, communism şi recent-decedatul aparat dictatorial care pretindea să fi realizat socialismul - care ar trebui condamnat în bună măsură. Mi se pare că de cele mai multe ori luptele sociale se încadrează într-un ciclu comatos, intentând proces comunismului pentru crime împotriva umanităţii - măsura politicii corecte - şi în genral ostracizând Stânga. În acelaşi timp, vedem cum curenta organizare capitalist-democratică este departe de promisiunile iniţiale, de integritate politică şi fair-play economic.
În timp ce corpul civic renunţă la acţiune politică - aceasta din urmă văzută ca şi parte integrantă a mecanismelor de corupţie (de înainte şi după 1989) - urgenţele colective ramân disociate unele de altele, iar inegalitaţile dintre muncitori şi minoritatea bogată se consolidează. Această dublă negare neutralizează posibilitatea unei rezistenţe commune, a recuperării poziţiilor politice de către muncitori şi a cunoaşterii unei lumi în afara imperativului de a consuma. Condiţii similare pot fi observate în societatea rusă contemporană, unde posibilitatea de solidarizare este testată de fragmentarea grupurilor de muncitori activi politic din diverse domeniile. Unul dintre cele mai mari obstacole pe care le înfruntă activiştii culturali este consolidarea teoriei, artei, filozofiei cu eforturile uniunilor locale şi grupurilor de ajutor reciproc. Conştienţi fiind de diferenţa dintre Teorie şi Practică, "Chto Delat?" încearcă să reducă limitele acestei diviziuni. Astfel, ei oferă un exemplu puternic de anagajament şi solidaritate culturală, care nu încetează să provoace spectatorul cultural pasiv în a gândi şi a acţiona politic.
Corina L. Apostol
Autoarea îi mulţumeşte lui Dmitry Vilensky pentru sfaturile şi materialele acordate pentru acest articol.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Chto Delat?, When Artists Struggle Together/ Când Artiştii Luptă Împreună, St: Petersburg, Noiembrie 2008. Toate aceste texte şi publicaţii sunt accesibile online la: http://www.chtodelat.org/
[2] Videoul "Builders/ Muncitorii" poate fi vizionat online la: http://vimeo.com/6877630
[3] Ziarul "What is the use of Art?/ Care Este Scopul Artei?" poate fi downloadat de pe site-ul colectivului: http://www.chtodelat.org/
[4] Vezi Fredric Jameson, Brecht and Method (London and New York: Verso, 1998)
[5] Ziarul "Why Brecht?/ De Ce Brecht?" poate fi downloadat de pe site-ul colectivului: http://www.chtodelat.org/
[6] "Perestroika Songspiel" poate fi vizionată online: http://vimeo.com/6877630
English version >>>
Уважаемый посетитель, Вы зашли на сайт как незарегистрированный пользователь. Мы рекомендуем Вам зарегистрироваться либо зайти на сайт под своим именем.
Другие новости по теме:
Problema laicităţii în cadrul statului românAPEL PENTRU LAICITATEAngajaţii spitalului de boli infecţioase "Toma Ciorbă" cer demisia ministrului UsatâiDeclaraţia Conferinţei Mondiale Deschise - Alger 27-28-29 noiembrie 2010"Nu referendumului! Da - luptei de clasă!"
|
