автор: admin  24-01-2011, 13:41
Declaraţia Conferinţei Mondiale Deschise
împotriva războiului şi exploatării
Alger 27-28-29 noiembrie 2010
Noi, militanţi ai muncitorilor, militanţi politici şi sindicali, delegaţi din 52 de ţări, reuniţi în Conferinţă Mondială la Alger, pe 27, 28 şi 29 noiembrie 2010 - după ce am ascultat bine rapoartele prezentate de cei 97 de oratori, asupra situaţiei din ţările lor, am ajuns la o concluzie: numai unirea muncitorilor şi popoarelor din lume poate împiedica antrenarea umanităţii într-o catastrofă, precum cea care loveşte deja popoarele din Haiti, din Afganistan şi din atâtea alte ţări-cimitir.
Este o catastrofă, care decurge din supravieţuirea unui sistem economic, bazat pe exploatarea capitalistă şi politicile aplicate, în încercarea de a-l salva, de către guverne de toate culorile politice, care acceptă toate să urmeze directivele Administraţiei Statelor Unite.
Conferinţa noastră se intitulează împotriva războiului şi exploatării.
Noi ne opunem războiului, care produce popoarelor şi muncitorilor din lumea întreagă suferinţe neîndurătoare şi impune în toate ţările - atât în acelea care suportă intervenţiile militare străine, precum şi în acelea care le organizează - distrugerea de sectoare întregi din industrie, şomajul generalizat, măsuri de dereglementare, distrugerea învăţământului, a culturii, deşertificarea terenurilor şi exoduri fără sfârşit. Ne opunem ingerinţelor străine, ameninţărilor cu intervenţia militară, precum şi prezenţei bazelor militare imperialiste, care repun în discuţie suveranitatea acţiunilor.
Noi ne opunem exploatării. Respingem dictatele lansate prin " summit-urile," - ale G20, G8, FMI, UE etc., care pretind că luptă cu consecinţele "crizei" , făcând să se plătească pentru aceasta, un preţ mereu mai apăsător şi devastator pentru muncitori şi pentru tineret, pentru cuceririle lor, pentru drepturile şi garanţiile lor. Și mai respingem pretenţia aceloraşi instituţii de a face părtaşe organizaţiile sindicale la fiecare summit al lor şi la deciziile care sunt luate acolo, împotriva necesarei solidarităţi muncitoreşti internaţionale.
Respingem dictatul de a plăti o datorie care nu este a popoarelor, utilizată ca un instrument de jaf, de ştirbire a suveranităţii naţiunilor şi a tuturor dobândirilor muncitorilor din lumea întreagă.
Respingem dictatul lansat organizaţiilor muncitoreşti, somate în numele pretinsului "interes general" să accepte regulile unei "guvernanţe mondiale" şi al unui pretins "dialog social", a cărei singură funcţiune este aceea de a subordona, de a integra organizaţiile muncitorilor, planurilor guvernelor şi instituţiilor guvernamentale, repunând în discuţie suveranitatea naţională. Acceptându-le, ele s-ar subordona acestui dictat şi şi-ar interzice să-şi mai joace rolul lor de apărare a intereselor muncitorilor şi popoarelor. Noi afirmăm, că independenţa organizaţiilor muncitoreşti este o condiţie a democraţiei, a progresului social, a suveranităţii şi independenţei popoarelor.
Noi, delegaţi din cincizeci şi două de ţări, reuniţi la Alger, am constatat, în cursul celor trei zile de dezbateri şi schimb de experienţă, că în ciuda suferinţelor groaznice petrecute în toată lumea, peste tot creşte rezistenţa popoarelor, a tineretului şi a muncitorilor, care caută să reia în mâinile lor propriile organizaţii, pentru a putea lupta, rezista şi recuceri.
Acum 20 de ani, la 4 ianuarie 1991, Manifestul adoptat, de către Acordul Internaţional al Muncitorilor şi Popoarelor, la Conferinţa sa de înfiinţare de la Barcelona, afirma încrederea participanţilor "în capacitatea muncitorilor din lumea întreagă, de a se elibera din lanţurile exploatării şi ale opresiunii, capacitatea lor de a edifica o lume în care colaborarea armonioasă între naţiuni şi între muncitori va înlocui această lume a barbariei, care se extinde cu fiecare zi".
Douăzeci de ani mai târziu, noi, reuniţi la Alger, reafirmăm această încredere întărită de evenimentele care s-au derulat: în ciuda tuturor suferinţelor şi a tuturor distrugerilor, voinţa de rezistenţă şi de luptă a muncitorilor şi popoarelor, care nu acceptă să dispară, rămâne elementul esenţial pe care se sprijină viitorul umanităţii.
Douăzeci de ani mai târziu, noi reafirmăm: pacea şi frăţia între muncitori şi între popoare, nu poate fi realizată decât de muncitorii înşişi şi popoarele înseşi. Ele nu pot fi realizate decât pe baza satisfacerii nevoilor lor cele mai fundamentale, care se ciocnesc de cele ale clasei exploatatorilor, cea poartă în ea războiul şi falimentul.
Sarcina noastră este să acţionăm, mai mult ca niciodată, pentru a organiza şi a contribui la lupta care va ajuta popoarele şi clasele muncitoare, prin propria lor mişcare, păstrându-şi independenţa organizaţiilor lor, să salveze umanitatea de război şi de lanţurile exploatării şi opresiunii.
Ne reasumăm lozinca lansată la 4 ianuarie 1991 la Barcelona: "Guverne făcătoare de război şi de mizerie, temeţi-vă de revolta popoarelor! Jos războiul! Jos exploatarea!"
Pe această bază, noi, delegaţi reprezentând cincizeci şi două de ţări, considerăm necesar să strângem mai puternic legăturile dintre noi, să avem un schimb de experienţă şi un dialog între delegaţi din toate ţările, ca să ajutăm, în fiecare din ţările noastre şi la scară internaţională, mişcarea angajată pentru a păstra independenţa organizaţiilor muncitoreşti, de care depinde salvgardarea civilizaţiei umane. Mandatăm pentru organizarea acestui schimb şi acestui dialog pe coordonatorii internaţionali ai Acordului Internaţional al Muncitorilor şi Popoarelor, stabiliţi la această Conferinţă.
Primele semnături: Anton Veşkunin (Rusia); Patrick Hebert, sindicalist (Franţa); Charly Lendo, sindicalist UGTG (Guadelupa); Julio Turra, CUT (Brazilia); Nancy Wohlforth, copreşedintă a Pride at Work şi vicepreşedintă a Federaţiei Muncii California (în nume propriu) (S.U.A.); Salah Salah Consiliul Naţional Palestinian; Tiyani Lybon Mabasa, preşedinte al Partidului Socialist din Azania (Africa de Sud/Azania); Jordi Salvador Duch, responsabil sindical (în nume propriu) (Spania); Gotthard Krupp (SPD, Ver.di), în nume propriu (Germania); Rubina Jamil, preşedinta Federaţiei Sindicale din Tot Pakistanul (Pakistan); Nambiath Vasudevan, coordonator al Comitetului de Solidaritate Sindicală, Mumbai (India); Louisa Hanoune, secretar general al Partidului Muncitorilor, în numele partidului (Algeria); Daniel Gluckstein, secretar naţional al Partidului Muncitoresc Independent (Franţa); Alan Benjamin, OPEIU local 3, membru al Consiliului Muncii San Francisco (în nume propriu) (S.U.A.)
Această declaraţie a fost semnată şi de cei patru delegaţi români.
Уважаемый посетитель, Вы зашли на сайт как незарегистрированный пользователь. Мы рекомендуем Вам зарегистрироваться либо зайти на сайт под своим именем.
Другие новости по теме:
Problema laicităţii în cadrul statului românConferinta muncitoreasca de la Madrid din data de 10 noiembrie 2012Nazarenco Evgheni - candidatul muncitorilor!"Nu referendumului! Da - luptei de clasă!"Ciocnirile dintre salariaţii Fabricii de Zahăr din Glodeni şi mercenarii patronului
|
