автор: admin  28-02-2014, 11:28
Восстание мусульманских, хорватских и сербских трудящихся против приватизации
В то время как в Киеве представители Европейского союза и США говорят о "демократии" на "Евромайдане", в Сараево те же "демократы" угрожают послать войска для подавления рабочих манифестаций. "Европейский союз может быть вынужденным послать большее количество солдат в Боснию-Герцеговину, в случае ухудшения там ситуации", - оценил "высокопоставленный представитель международного сообщества в Боснии", в воскресенье 9 февраля. Напомним, что международные организации (ООН, Европейский союз) и их войска все еще контролируют эту бывшую югославскую республику, разделенную после войны на "этнические" мини-кантоны соглашениями 1995 г., подписанными на американской базе Dayton. Босния сегодня - поле настоящего революционного восстания трудящихся всех национальностей — мусульманских, хорватских и сербских — против приватизации, продиктованной МВФ и примененной в рамках военной оккупации страны "международным сообществом". Взрывная ситуация, которая касается не только всех бывших югославских республик, но и Балкан в общем (от Словении до Греции). Когда рабочие Боснии вышли на улицу, выкрикивая "Смерть национализму!" (подражая лозунгу партизанской войны 1941-45 гг: "Смерть фашизму!"), власти репрессировали студенческие демонстрации на албанской "территории" оккупированного НАTО Косова. В Сербии после забастовки госсектора правительство аннулировало законопроект о "либерализации рынка труда". Вице-президент сербского правительства, Александр Вучич, заявил, что манифестации в Боснии являются частью "заговора" по провокации "революции в Сербии". Ниже, Димитар Анакиев, рабочий активист Словении, передаст нашим читателям то, о чем рассказывают демонстранты городов Tузла и Сараево.
Дима Федоров
Начавшееся в Tузле восстание быстро распространилось по всей Боснии-Герцеговине. 6 февраля в промышленном городе Tузла, тысячи уволенных из приватизированных предприятий (Dita, Polihem, Poliolhem, Gumara и Konjuh) рабочих восстали против местного правительства.
Tребования демонстрантов были следующими:
1. Отставка местного правительства.
2. Пересмотреть условия осуществленной приватизации.
3. Социальное обеспечение для уволенных рабочих.
4. Судебное наказание лиц, ответственных за экономические преступления.
5. Конфискация незаконно приобретенных акций, аннулирование договоров о приватизации.
6. Возвращение заводов трудящимся, общественный контроль над производством и немедленный запуск тех заводов, на которых это возможно.
7. Равенство зарплат государственного и частного секторов.
8. Приравнивание зарплаты высокопоставленных чиновников к зарплате рабочих. (...)
9. Отмена пожизненной выплаты зарплат министрам и другим чиновникам после окончания их службы.
На следующий день восстание распространилось на главные города Боснии-Герцеговины, Сараево, Зеница, Брчко, Мостар, а также в городах Сербской республики: Приедор и Банья Лука, где мобилизация приняла форму марша солидарности с манифестантами Федерации Боснии-Герцеговины. Здания местных правительств, как и офисы правительственных партий были захвачены, разгромлены и даже сожжены. В результате серьезных столкновений с полицией на обеих сторонах осталось более ста пятидесяти раненых. Мобилизация развилась в движение общего недовольства против местного и общего политического строя и неоколониального положения страны (лозунги гласили: "Хватит работать на МВФ").
7 февраля, во второй половине дня, местное правительство Tузлы ушло в отставку, удовлетворяя таким образом первое требование манифестантов. На следующий день ушел в отставку премьер-министр Сараево.
Как следствие, манифестанты Tузлы выдвинули два новых требования: "Сохранение порядка бригадами, состоящими из граждан и полиции, с целью остановить любую возможность дискредитирующих манифестации провокаций и преступлений. Учреждение переходного правительства, состоящего из ранее не служивших чиновников для подготовки выборов 2014 г. в Tузле. Tакое правительство должно будет давать публичный отчет о своей работе каждую неделю."
Димитар Анакиев
[MD]
Corespondenţă din Bosnia şi Herţegovina
O revoltă comună a muncitorilor musulmani, croaţi şi sârbi împotriva privatizării
Introducere
"Uniunea Europeană ar putea trimite mai multe trupe în Bosnia-Herţegovina, o ţară zguduită în prezent de evenimente majore, în cazul escaladării situaţiei", a spus "Înaltul Reprezentant al comunităţii internaţionale în Bosnia", duminică, 9 februarie. Să amintim că instituţii internaţionale (ONU, UE) controlează încă republica din fosta Iugoslavie, împărţită în mini-cantoane "etnice", prin acordurile din 1995, semnate la baza SUA de la Dayton, după războiul teribil care a devastat-o în urmă cu douăzeci de ani.
Motivul pentru care "comunitatea internaţională" este panicată astăzi, este faptul că Bosnia a fost scena unei revolte comune a muncitorilor de toate naţionalităţile - musulmani, croaţi şi sârbi - împotriva privatizărilor distrugătoare dictate de FMI şi aplicate sub ocupaţia militară a ţării de către "comunitatea internaţională". O situaţie explozivă, care afectează întreaga fostă Iugoslavie şi Balcanii, în general. În acelaşi moment, în care muncitorii din Bosnia protestează împotriva privatizărilor, împotriva politicienilor corupţi pliaţi pe "acordurile de la Dayton", strigând "Moarte naţionalismului!", câteva demonstraţii studenţeşti au fost suprimate în "teritoriul" albanez al Kosovei. În Serbia, guvernul a trebuit să se încline, în luna ianuarie, în faţa grevelor şi a revoltei sindicatelor îndreptate împotriva unui proiect de lege de "liberalizare a pieţei forţei de muncă", proiect care urma să fie adoptat la sfârşitul lunii ianuarie.
Un proiect de lege pe care, în numele "negocierilor de aderare a Serbiei la Uniunea Europeană", ambasadorul Franţei la Belgrad l-a susţinut public în presă: "Guvernului vostru îi revine sarcina de a profita de toate oportunităţile oferite de UE. (...) Tocmai pentru acest motiv, reformele în curs de elaborare de către ministrul Economiei, Saşa Radulovici, sunt de o importanţă crucială." Dar guvernul sârb a trebuit să cedeze în faţa unei greve aproape generale în sectorul de stat. Şi vice-preşedintele guvernului, Aleksandar Vucici, declara, ameninţând, că revolta din Bosnia este parte dintr-o "conspiraţie" de provocare a "revoluţiei în Serbia."
Şi într-adevăr: în toate ţările din fosta Iugoslavie, reapar mobilizări muncitoreşti împotriva privatizărilor pe care instituţiile internaţionale, de peste douăzeci de ani, n-au putut să le impună decât prin utilizarea aşa-numitelor conflicte etnice.
Dimităr Anakiev, militant muncitoresc din Slovenia (o altă republică a Iugoslaviei, care a cunoscut proteste puternice împotriva politicii Uniunii Europene în ultimii ani), delegat la conferinţa muncitorească europeană de la Paris, din data de 1 şi 2 martie, a contactat telefonic protestatarii din Tuzla şi Sarajevo.
Dominique Ferré
Pornită din Tuzla, revolta s-a răspândit rapid în întreaga Bosnie şi Herţegovină.
Reportaj
"În Tuzla, oraş industrial din Federaţia Bosnia şi Herţegovina, lucrătorii disponibilizaţi din întreprinderile privatizate Dita, Polihem, Poliolhem, Gumara şi Konjuh, s-au revoltat cu miile, la 6 februarie, împotriva guvernului cantonal1, care a pus în aplicare privatizarea acestor companii. Cererile protestatarilor au fost după cum urmează:
1 . Demisia guvernului cantonal.
2 . Revizuirea regularităţii privatizărilor efectuate.
3 . Indemnizaţiile şi securitatea socială pentru lucrătorii concediaţi.
4 . Represiune judiciară împotriva celor responsabili de crime economice.
5 . Confiscarea acţiunilor achiziţionate ilegal, anularea contractelor de privatizare.
6 . Returnarea uzinelor către muncitori, repunerea lor sub control public, în scopul de a proteja interesul public şi reluarea imediată a producţiei în fabricile unde este posibil.
7 . Armonizarea salariilor între sectorul public şi sectorul privat.
8 . Plata înalţilor funcţionari la nivelul salariile muncitorilor. Confiscarea indemnizaţiilor plătite de către autorităţi pentru comisii, comitete şi alte organisme, precum şi a altor subvenţii nejustificate financiar.
9 . Eliminarea plăţii unui salariu suplimentar pentru miniştri - şi pentru alţi funcţionari oficiali, - după încheierea mandatului lor.
A doua zi, revolta s-a răspândit în marile oraşe din Bosnia şi Herţegovina, cu aceeaşi intensitate, mobilizând mii de lucrători din oraşele Sarajevo, Zenica, Brčko, Mostar..., dar, de asemenea, în oraşele din Republica Srpska2: Prijedor şi Banja Luka, unde mobilizarea a luat forma unui marş de protest în semn de solidaritate cu protestatarii din Federaţia Bosnia şi Herţegovina. În toate oraşele, clădirile guvernamentale cantonale au fost atacate şi arse sau demolate, cum a fost, de asemenea, cazul sediilor partidelor guvernamentale.
Protestatarii s-au confruntat brutal cu poliţia, lăsând mai mult de o sută cincizeci de răniţi pe caldarâm, de ambele părţi. Mobilizarea a luat forma unei mişcări de nemulţumire generală împotriva sistemului politic şi a situaţie neocolonialiste în care se află Bosnia şi Herţegovina (la manifestaţii, s-au văzut o mulţime de pancarte cu lozinci de genul "Nu mai lucraţi pentru FMI").
În după-amiaza de 7 februarie, guvernul cantonal de la Tuzla a demisionat, răspunzând la prima revendicare a protestatarilor. În ziua următoare, a fost rândul primului-ministru al cantonului Sarajevo să demisioneze. În aceste condiţii, protestatarii din Tuzla au înaintat două noi cereri: "Menţinerea legii şi ordinii de către echipe mixte de cetăţeni şi poliţie, pentru a preveni orice incriminare sau manipulare politică a protestelor. Stabilirea unui guvern de tranziţie non-partizan, format din înalţi funcţionari nediscreditaţi, care nu şi-au exercitat niciodată vreun mandat politic, pentru a pregăti alegerile din 2014 în cantonul Tuzla. Un guvern care va prezenta un raport public în fiecare săptămână despre munca sa şi atingerea obiectivelor sale."
La momentul scrierii acestor rânduri, situaţia se calmase un pic, în speranţa ca revendicările să fie satisfăcute. Două dintre cele zece cantoane din Federaţia Bosnia şi Herţegovina (inclusiv cantonul central al capitalei, Sarajevo), au văzut guvernele lor demisionând. Guvernul federal a început deja să încerce discreditarea protestatarilor prin derularea în mass-media de pseudo - informaţii cu privire la 32 de kilograme de droguri care ar fi fost în posesia demonstranţilor."
Dimităr Anakiev şi Pavluşko Imşirimvici
(traducere Marian Tudor)
Уважаемый посетитель, Вы зашли на сайт как незарегистрированный пользователь. Мы рекомендуем Вам зарегистрироваться либо зайти на сайт под своим именем.
Другие новости по теме:
"Национализация или смерть!" - протесты в БолгарииСША: 70 тысяч демонстрантов собрались под знамена профсоюзовЕгипет: волна забастовокКамбоджа: 300 текстильных рабочих уволены за участие в забастовке!Бессрочная акция протеста рабочих в Кишиневе продолжается!
|
